Marea majoritatea femeilor îşi face griji în privinţa greutăţii
şi toate se preocupă de balonările prea frecvente ale abdomenului lor.
Abdomenul este, în cazul femeilor, o zonă anatomică deosebit de extensibilă
şi de o foarte mare sensibilitate. Manifestările fiziologice interne, al căror
sediu este abdomenul, se traduc în exterior prin variaţii de volum
dizgraţioase, din cauza cărora, cele interesate sunt, în mod legitim,
preocupate.
Fenomenul este pus, în cele mai multe cazuri, pe seama
funcţionării aparatului genital. Este adevărat că, înaintea ciclului,
organismul feminin are tendinţa – aşa cum
am mai semnalat, de altfel – să reţină
apa. Dar, chiar dacă această retenţie de apă este mai mare la nivelul picioarelor şi a micului bazin, în ansamblul
corpului ea este, totuşi, difuză. În schimb, repartiţia ginoidă a grăsimii,
care se acumulează la nivelul bazinului şi al coapselor, corespunde, din punct
de vedere “antropologic”, unei rezerve energetice care să permită asigurarea
alăptării, chiar şi în perioade de foamete, aşa cum omenirea a cunoscut deseori
în decursul miilor de ani.
Însă retenţia de apă nu explică, ea singură, umflarea permanentă
a abdomenului.
Pântecul umflat nu este, nici mai mult nici mai puţin, decât
manifestarea evidentă a unor tulburări digestive permanente, legate de
proastele obişnuinţe alimentare.
Când aţi citit capitolul consacrat digestiei, aţi putut observa
că tulburările digestive legate de proastele combinaţii alimentare sunt
prezente chiar şi fără ca grăsimile de rezervă să fie produse sistematic.
V-aţi dat seama, cu siguranţă, că proastele combinaţii
alimentare nu generează obligatoriu, la cei care le practică, toate afecţiunile – dintre care, unele grave – pe care le-am enumerat. Eu am căutat să vă
fac să înţelegeţi că, dacă una dintre aceste boli se manifestă, cauza acesteia
este probabil strâns legată de proastele combinaţii alimentare.
Indiferent dacă aveţi sau nu kilograme de pierdut, dacă sunteţi
femeie şi aveţi tendinţa de “a face burtă”, va trebui să puneţi în aplicare un
anumit număr de reguli pe care le-am prezentat deja în capitolele precedente,
dar pe care le voi reaminti pentru cele ce au fost interesate numai de acest
aspect şi, prin urmare, nu au citit, cu atenţie tot ce este scris în carte.
Dacă vă număraţi şi dumneavoastră printre ele, vă sfătuiesc, totuşi, să citiţi
neapărat capitolele următoare:
,,Clasificarea alimentelor”.
“Hipoglicemia”.
“Zahărul este otravă”.
“Digestia”.
Fructele sunt excelente pentru sănătatea dumneavoastră, dar cu o
singură condiţie: să nu fie amestecate cu
nimic altceva.
V-am explicat deja că, dacă fructul – în general acid – este
amestecat cu carne, provoacă serioase tulburări digestive.
Dar a fi suferind de tulburări digestive nu înseamnă să fii şi
conştient de acest lucru. Unele persoane au o foarte mare sensibilitate şi
reuşesc să determine rapid ceea ce le este contraindicat, deoarece au
manifestări exterioare violente (colite, crize de ficat, diaree).
La majoritatea indivizilor însă, aceste afecţiuni nu sunt puse
imediat în evidenţă de eventuale simptome alarmante, fiindcă organismul lor,
având o mare rezistenţă, acţionează prin măsuri de compensaţie.
Ceea ce nu înseamnă că nu sunt şi efecte negative pe undeva.
Răul se petrece în profunzime şi, într-o
zi, va ieşi la suprafaţă sub forma unui simptom deosebit. .
Anumite persoane au o senzaţie insuportabilă de balonare, atunci
când mănâncă fructe după masă. Bineînţeles că, datorită, manifestărilor evidente,
ele vor suprima de la sine practica respectivă.
Dacă nu vă număraţi printre aceste persoane, nu aţi avut nici un
motiv ca să renunţaţi la un obicei alimentar pe care îl consideraţi întemeiat.
Însă dacă astăzi aveţi burtă, aflaţi că unul dintre motivele probabile
ale acestei balonări anormale este, totuşi, faptul că mâncaţi fructele după
masă.
După cum v-am explicat în capitolul consacrat digestiei,
metabolizarea fructului este foarte rapidă, ceea ce înseamnă că este digerat în
circa douăzeci de minute.
Prin urmare, după ce a fost ingerat, fructul trebuie să se afle –într-un interval de timp foarte scurt – în intestinul subţire, unde este asimilat.
Vitaminele pe care le conţine sunt transmise organismului exact în acest
moment.
Înţelegeţi, acum, de ce –
dacă aţi mâncat fructul la sfârşitul mesei –
metabolizarea lui va fi oprită: pentru că el va fi obligat –întrucâtva, să stea
la coadă ca să ajungă, în etapa finală, la nivelul intestinului subţire.
Problema este că fructul, prin natura lui, e nerăbdător şi nu
poate accepta liniştit să fie blocat într-un ambuteiaj digestiv. Şi, în loc
să-şi aştepte frumos rândul, se va transforma într-un ţâfnos care va provoca o
mare zăpăceală.
Mai întâi, va începe prin a afecta şi chiar a distruge mediul
enzimatic necesar şi deseori indispensabil unei bune digestii – deci unei bune progresii în circuitul
digestiv – a alimentelor care se găsesc
într-o staţionare provizorie în stomac. Astfel, va împiedica producerea
pepsinei, enzimă esenţială pentru metabolizarea cărnii.
Întregul conţinut al stomacului va fi, dintr-o dată, complet
perturbat de sosirea intempestivă a fructului. Iar această perturbare se va traduce printr-o încetinire generală a
procesului de digestie ale cărei efecte vor fi următoarele:
–
amidonul şi carnea vor fi insuficient digerate în
stomac. Transformarea lor chimică va fi deci imperfectă, în acest stadiu, şi va
contribui la perturbarea, în continuare, a procesului digestiv;
–
fructul care, în mod natural, trebuie să traverseze
foarte rapid stomacul, va fi prizonierul
acestuia, datorită prezenţei celorlalte alimente cu progresie digestivă lentă.
Şi, în această ambianţă umedă şi caldă, fructul se va
metamorfoza. Va începe, mai ales, să fermenteze, deoarece conţine glucide care
se transformă rapid în alcool.
Este citat cazul marilor mâncători de fructe, care au fost
victimele cirozei, deşi toată viaţa lor nu puseseră în gură o picătură de alcool. Acum înţelegeţi de ce!
Dar cel mai mare necaz se va produce, de fapt, la nivelul
intestinului subţire, deoarece “marfa” livrată de stomac nu va fi conformă
“caietului de sarcini”. Iar motivul este acesta: carnea a fost digerată
insuficient în stomac, iar fructul – care
este complet metamorfozat prin fermentaţie –
şi-a pierdut toate vitaminele.
Primind aceste “mărfuri” neconforme, intestinul subţire va fi
cam dezorientat.
Mai întâi va încerca să repare cât poate el de bine pagubele.
Pentru asta, va fi tentat să pună în aplicare proceduri de excepţie –în ceea ce priveşte metabolismul – care vor
avea inconvenientul de a încetini, încă o dată, procesul digestiv.
Astfel perturbat, intestinul se irită şi se umflă.
Şi tocmai repetarea prea frecventă a acestor anomalii face ca un
abdomen de femeie, având în vedere sensibilitatea lui, să-şi manifeste
progresiv proeminenţa.
După cum aţi văzut în capitolul consacrat digestiei,
perturbările procesului digestiv duc la o activitate anormala a intestinului
gros, deoarece deşeurile care ajung m el sunt incomplet digerate. Intestinul
gros va trebui, şi el, să folosească proceduri de excepţie, al căror principal
obiectiv va fi distrugerea deşeurilor alimentare prin fermentaţie şi
putrefacţie, în funcţie de natura acestora.
Aceste proceduri digestive de excepţie, folosite prea frecvent
sau în permanenţă, vor genera o continuă perturbare a intestinului gros, a
cărui funcţie va fi constant destabilizată, în raport cu activitatea normală.
Nu trebuie să căutăm mai departe cauza tulburărilor funcţionale
ale colonului. Unele dintre manifestările evidente ale acestora sunt, în orice
caz, mărirea în volum a abdomenului şi balonările permanente.
Pentru că fructele nu se pot combina cu nici un alt aliment,
fără a perturba întregul proces digestiv, trebuie să fie mâncate – după cum am menţionat – singure, şi mai ales, pe stomacul gol.
În loc să mâncaţi fructele după masă, ar trebui să le mâncaţi
înainte. Ideal ar fi s-o faceţi cu cel puţin o oră înainte de aceasta. Dar ar
trebui să procedaţi în aşa fel, încât ultima masă fie complet digerată, adică
să mâncaţi fructul la circa trei ore după prânz sau cină.
Prin urmare, exista trei momente ale zilei, când puteţi mânca
fructe:
–
dimineaţa, la sculare, cu cel puţin o jumătate de oră
înainte de micul dejun;
–
la mijlocul după-amiezii (ora 17,30), adică la cel puţin patru ore după ce aţi terminat prânzul;
–
seara, înainte de culcare, cu condiţia ca intervalul de
patru ore de după cină să fie
aproximativ respectat.
Vă reamintesc că este mai bine să evitaţi citricele (portocale,
grapefruit, mandarine) înainte de culcare, căci vitamina C pe care o conţin
riscă să vă tulbure somnul. Deci sunt absolut indicate dimineaţa, la sculare,
sau la mijlocul după-amiezii, pentru a vă biciui puţin moleşeala.
Adevăraţii specialişti în nutriţie se strâmbă întotdeauna când
aud de sucul de fructe. Deoarece ei cred, în mod paradoxal, că sucul de fructe
'nu este o băutură naturală.
Mâncăm fructe pentru că suntem încredinţaţi că acestea conţin
excelente substanţe nutritive, indispensabile sănătăţii noastre. Şi sunt
citate, în general, vitaminele şi sărurile minerale.
Bând un “concentrat de fructe”, sub forma unui suc, unii au
convingerea că absorb o cantitate mai mare de vitamine.
Din nefericire, nu este cu totul adevărat, căci majoritatea
vitaminelor care fac parte integrantă din fruct sunt distruse la nivelul
sucului de fructe. Păstrarea vitaminelor, în afara mediului lor natural, care e
fructul, este extrem de efemeră.
Pe de altă parte, cea mai mare parte a substanţei vitale din
fruct rămâne în pulpa care este aruncată după ce sucul a fost extras.
În sfârşit, când este separat de pulpă, sucului îi creşte foarte
mult şi rapid aciditatea, astfel încât suntem obligaţi să-l îndulcim
adăugându-i zahăr.
Cu riscul de a vă surprinde, nu v-aş recomanda să beţi sucuri de
fructe, chiar dacă le faceţi dumneavoastră.
Pentru că, în afară de acţiunea lor asupra celorlalte alimente
şi întocmai ca fructul întreg, ingerat în cursul unei mese, sucurile de fructe
irită căile digestive prin marea lui aciditate (aciditatea care va distruge
alte vitamine, aşa cum ar face-o oţetul). Evitaţi, în orice caz, să beţi mai
mult suc de fructe decât aţi face-o mâncând fructele din care este extras;
adăugaţi-i puţină apă şi un edulcorant de sinteză, dacă vreţi să fie mai dulce.
Dacă abdomenul vă este umflat, dacă sunteţi balonaţi în
permanenţă, vă sfătuiesc – pentru a vă
regăsi pântecul plat de la optsprezece ani 2
să puneţi în practică următoarele reguli:
–
mâncaţi fructele
exclusiv pe stomacul gol,
–
nu amestecaţi
niciodată proteino-lipidele cu glucidele,
–
nu beţi niciodată
băuturi gazoase (bere, apă minerală, sucuri etc.),
–
faceţi puţină
gimnastică abdominală pentru a vă întări muşchii (1/4 oră în fiecare dimineaţă),
–
combateţi
constipaţia mâncând pâine integrală, completă sau cu tărâţe şi multe fibre
alimentare,
–
în sfârşit
practicaţi relaxarea (sofrologia).
Anumite afecţiuni înrudite cu balonările, ca aerofagia, sunt de
origine nervoasă (dar nu exclusiv).
Relaxarea vă va ajuta să vă regăsiţi abdomenul plat, dar nu va
reuşi niciodată să răzbească de una singură mulţimea de amestecuri alimentare
împotriva naturii, pe care le-aţi mâncat până în momentul respectiv."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu