joi, 5 februarie 2015

CAPITOLUL V - METODA - 3

Fructul este un subiect tabu şi, dacă – din stângăcie – aş îndrăzni să spun că este mai bine să-l suprimaţi din alimentaţie, mulţi dintre dumneavoastră ar închide cartea la această pagină şi nu ar mai continua lectura, atât ar fi de scandalizaţi de o asemenea sugestie.
Pentru că, în cultura noastră, fructul este un simbol. Un simbol de viaţă, de “bogăţie” şi de sănătate. Fructul este, înainte de toate, o sursă de vitamine, în orice caz, aşa se consideră. Mă grăbesc să vă dau toate asigurările; nu vom suprima fructele. Insă va trebui să le mâncaţi într-un mod diferit şi să vă bucuraţi de binefacerile lor fără a suferi şi inconvenientele lor. Pentru că sunt mult mai greu de asimilat decât aţi crede.
Fructul este alcătuit din celuloză, dar este şi o glucidă, deoarece conţine “zahăr” sub formă de fructoză. Iar fructoza trebuie să facă obiectul unei atenţii cu totul speciale, pentru că se transformă în glicogen (energie disponibilă rapid). Din fericire, cantitatea de zahăr din fructe nu este prea mare şi, oricum este eliberată în cantitate mică, datorită fibrelor pe care le conţin acestea. Cantitatea de energie transformată nu constituie o problemă. În orice caz, este o energie care va fi folosită pentru nevoile imediate. Regula importantă (şi dacă ar trebui să reţineţi doar una, atunci pe asta s-o reţineţi) este că fructele – în general – nu pot fi combinate cu nimic altceva; nici cu lipide şi nici cu proteine.
Această observaţie nu este făcută doar în lumina pierderii în greutate care ne interesează. Ea se bazează pe legile chimiei digestiei. Când sunt mâncate într-o combinaţie, fructele perturbă digestia altor alimente digerate şi, cu aceeaşi ocazie, îşi pierd majoritatea proprietăţilor (vitamine etc.) pentru care au fost mâncate. De aceea, cea mai gravă greşeală pe care o puteţi face este să consumaţi fructe la sfârşitul mesei.
Pentru că vă ghicesc sceptici, vă voi da chiar aici câteva explicaţii, deşi acesta este subiectul capitolului despre digestie.
Amidonul trebuie obligatoriu – pentru a fi digerat – să fie însoţit de o enzimă, numita ptialină, şi care este secretată la nivelul salivei. Majoritatea fructelor au proprietatea de a distruge ptialina. De aici, rezultă că amidonul nu mai este digerabil în prezenţa fructelor. Bolul alimentar rămâne, prin urmare, ,,în suferinţă” în stomac, unde va fermenta sub acţiunea căldurii şi a umidităţii. Consecinţa directă a acestui fenomen va fi o anumită balonare datorată gazelor precum şi tulburările digestive, în general. Poate că deja înţelegeţi mai bine unele simptome care vă sunt familiare.
Când fructele sunt consumate împreună cu lipidele şi proteinele, de exemplu carne sau brânzeturi, ele rămân blocate un timp anume în stomac, în loc să treacă – aşa cum ar trebui – în intestin, unde sunt digerate normal. Dar carnea are proprietatea de a rămâne mai multă vreme în stomac, unde suferă cea mai importantă fază din digestia sa, mulţumită unor enzime adecvate.
Fructele vor rămâne prizoniere în stomac, unde, sub efectul căldurii şi al umidităţii, vor fermenta, producând chiar şi alcool. Deci toată digestia va fi perturbată.
În acelaşi timp, fructele îşi vor pierde toate proprietăţile (vitamine), dar – cum o nenorocire nu vine niciodată singură – metabolismul proteinelor va fi şi el tulburat, de aici apărând balonările datorate putrefacţiei anormale.
Fructele trebuie deci consumate singure! Iată o regulă care ar trebui învăţată la şcoală. Copiii noştri ar avea mai puţine probleme gastrice. Dar, la vârsta lor, organismul are alte resurse pentru a reacţiona. În schimb, pentru un adult – şi în special, o persoană vârstnică – fructele la sfârşitul mesei sunt o adevărată otravă
Şi, atunci, când trebuie mâncate?
De fiecare dată când sunteţi pe stomacul gol. Dimineaţa, de exemplu, înainte de micul dejun. Dar, după aceea, va trebui să aşteptaţi, până să începeţi să mâncaţi, astfel: o jumătate de orâ, dacă micul dejun este glucidic (adică pe bază de cereale, de exemplu) şi o oră, dacă este lipidic (ouă, şuncă, brânzeturi).
De asemenea, veţi putea mânca fructe seara, târziu, înainte de culcare. Adică, la cel puţin 2-3 ore după ce aţi luat cina.
Pentru cei care au probleme de insomnie (care, de altfel, ar trebui să se rezolve în parte datorită metodei de alimentaţie expuse în această carte), se recomandă să nu consume portocale la culcare, vitamina C având un efect care stimulează starea de trezie.
Un fruct poate-fi consumat, eventual, şi la mijlocul după-amiezii. Dar va trebui să vă asiguraţi că a trecut suficient timp de la prânz (circa trei ore) şi că mai este destulă vreme până la cină (cel puţin o oră).
Puteţi chiar să luaţi mese compuse numai din fructe. Cu condiţia să nu mâncaţi decât atâta.
Lămâia aproape că nu conţine zahăr, de aceea, puteţi să-i beţi sucul (neîndulcit) în orice moment sau să-l folosiţi la mâncare.
Totodată, evitaţi pepenele galben la începutul mesei, pentru că el ar provoca o mică secreţie de insulină susceptibilă, de a “capta”, după aceea, lipidele din felul principal.
Voi încheia aceste rânduri cu privire la fructe printr-o precizare suplimentară. Pe cât posibil, mâncaţi fructul împreună cu coaja. Ea conţine celuloză, ceea ce vă ajută în tranzitul intestinal; în coajă se află cea mai mare cantitate de celuloză (şi, uneori, chiar vitamine).
Coaja fructelor limitează puterea lor glicemică. Deci veţi slăbi mai mult (sau vă veţi îngrăşa mai puţin), dacă respectaţi această regulă.

Dintre alimentele pe care trebuie să le supravegheaţi cu cea mai mare stricteţe, ne-au mai rămas de prezentat băuturile şi, în primul rând, alcoolul."

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu