Alcoolul îngraşă! Aşa credeţi, pentru că aşa vi s-a spus. Poate
că aţi avut şi remuşcări la gândul că toate kilogramele dumneavoastră
excedentare trebuie puse pe seama alcoolului, aşa cum se insinuează. Nu era
nevoie să căutaţi mai departe. Vom încerca să stabilim, cu obiectivitate, care
este situaţia în această privinţa.
Este adevărat că alcoolul îngraşă. Dar mult mai puţin decât zahărul, pâinea albă, cartofii şi orezul. De
aceea, după ce aţi pierdut kilogramele în exces, puteţi reintroduce rapid
vinul, într-o cantitate absolut acceptabilă (circa o jumătate de litru pe zi).
Alcoolul îngraşă pentru că este o glucidă rapid metabolizată şi pusă în rezervă
imediată, după ce a stimulat secreţia de insulină. Dar aceasta se întâmplă în
special când sunteţi pe stomacul gol. Când este deja plin, mai ales cu
protide-lipide (carne, peşte, brânzeturi), alcoolul se metabolizează mai puţin
rapid, prin combinarea sa cu alimentele, şi produce, astfel, o cantitate redusă
de grăsimi de rezervă.
Cele care trebuie să fie eliminate hotărât sunt băuturile
aperitive. Dacă nu puteţi altfel, şi trebuie să ţineţi companie invitaţilor
dumneavoastră, atunci luaţi o băutură nealcoolizată, un suc de roşii sau un
Perrir.
Singura băutură-aperitiv nobilă, este, după părerea mea, şampania
sau un vin bun, în special alb. Dar, pentru Dumnezeu, nu acceptaţi să vi se
pună în ea (în majoritatea cazurilor, pentru a ascunde calitatea mediocră a
şampaniei sau a vinului) lichiorul de coacăze sau alt sirop bizar, pe care se
căzneşte câte unul să-l inventeze pentru a-şi dovedi originalitatea.
Dacă nu puteţi altfel, acceptaţi ca aperitiv un pahar de
şampanie bună, dar în nici un caz să nu o
beţi pe stomacul gol! Începeţi, mai întâi, să mâncaţi niste antreuri.
Dar fiţi atenţi! Antreul fără glucide. Veţi învăţa foarte repede
să le recunoaşteţi.
Sunt acceptabile: măslinele, brânza, mezelurile (salam sau
cârnat uscat, de exemplu) sau chiar peştele.
Totuşi, în Faza I va trebui să încercaţi să suprimaţi complet
băuturile-aperitiv, deoarece aceasta este o fază riguroasă, în care regulile de
bază ale metodei trebuie să fie aplicate cu absolută stricteţe, pentru a avea
eficienţă în procesul de slăbire.
Cât despre băuturile digestive, trebuie să le puneţi cruce.
Coniacurile, armagnacul sau rachiurile de pere sunt delicioase, dar dăunătoare
din toate punctele de vedere, pentru echilibrul dumneavoastră ponderal. Lăsaţi
producătorilor naţionali grija de a-şi vinde producţia la export. Este bine
pentru balanţa (comercială) a Franţei, însă rău pentru a dumneavoastră.
Dar poate că sunteţi adepţi ai băuturilor tari deoarece aţi
crezut că vă ajută la digestie. Ei bine! n-aveţi nici o teamă, după ce veţi
adopta cu succes principiile alimentare prezentate în această carte, nu veţi
mai avea deloc probleme de digestie, chiar, şi după o masă copioasă!
Nici în privinţa berii nu am să fiu mult mai blând. Pentru că eu
o consider o băutură care trebuie consumată cu foarte multă moderaţie.
După cum cunoaşteţi slăbănogi care se îndoapă cu glucide rele,
fără să pună pe ei un gram, tot aşa aţi întâlnit – cu siguranţă – mari băutori
de bere al căror stomac este la fel de uscat “ca o pensie de bătrâneţe” (acesta
este cazul soţiei unuia dintre prietenii mei cei mai buni).
Nu este necesar să fi stat mult în Germania, pentru a şti care
sunt efectele secundare ale berii: balonare, creştere în greutate, respiraţie
urât mirositoare, indigestie, în ciuda prezenţei diastazelor, micile enzime a
căror menire este tocmai de a ajuta digestia. S-o spunem de-a dreptul: fără
diastaze, rezultatul ar fi catastrofal.
Berea conţine tot ce e mai rău: alcool (desigur, în cantitate
moderată), acid, dar, mai ales, o mare cantitate dintr-o glucidă – maltoza (4 g
la litru) – al cărei indice glicemic este 110, adică şi mai ridicat decât al
glucozei. De altfel, asocierea dintre alcool şi zahăr favorizează hipoglicemia,
care stă la originea oboselii, deci a performanţelor scăzute (vezi
capitolul despre hipoglicemie). Prin urmare, berea este o băutură cu o
mare putere energetică, dacă ne referim la constituirea grăsimilor de rezervă.
De aceea, abandonaţi berea, mai ales între mese. Dacă nu puteţi rezista, faceţi
ca şi în cazul cartofilor prăjiţi. Îndepliniţi-vă această dorinţă de vreo două
ori pe an, bând 1-2 halbe, într-una din cele mai bune cârciumi din oraşul
dumneavoastră, după ce v-aţi asigurat, cel puţin, că este o bere de calitate.
În Faza I, v-aş recomanda să eliminaţi definitiv berea. În Faza
II, în schimb, aşa cum veţi reintroduce o cantitate rezonabilă de vin, puteţi –
din timp în timp – să beţi un pic de bere la o masă (maximum 33 de centilitri).
Am păstrat vinul la urmă, deoarece este singura băutură
alcoolică in privinţa căreia rezervele mele vor rămâne mai nuanţate.
Nu se face nici o distincţie între vinul alb şi vinul roşu, cu
excepţia menţiunii că vinul roşu, conţine – în general – mai mult tanin.
Taninul are, într-adevăr, virtuţi terapeutice speciale, în măsura în care
procianidina pe care o conţine permite limitarea formării de ateroame.
De aici şi până la a spune că vinurile bogate în tanin
contribuie, într-o oarecare măsură, la prevenirea bolilor cardiovasculare, nu
este decât un pas, pe care numeroşi oameni de ştiinţă, ca profesorul Masquelier[1]
l-au făcut.
În 1979, o anchetă foarte serioasă, realizată în Anglia – şi
referindu-se la 18 ţări – a evidenţiat faptul că mortalitatea prin infarct
miocardic este deosebit de scăzută la populaţiile care consumă de obicei vin
(de 3-5 ori mai redusă în Franţa şi Italia, decât în Europa de nord).
Prin urmare, vinul va putea face parte din alimentaţia normală
din cadrul metodei, cu condiţia de a ramâne la o cantitate rezonabilă (circa o
jumătate de litru pe zi) şi de a fi băut, pe cât posibil, la sfârşitul mesei,
adică atunci când stomacul s-a umplut deja cu hrană.
In Faza I, este bine să renunţaţi la vin cât mai repede posibil.
În Faza II, vinul va putea fi consumat zilnic, fără prejudicii pentru
menţinerea greutăţii. Totuşi, cantitatea băută va trebui să fie administrată
abil, cu celelalte glucide (mă gândesc în special la ciocolată sau la
deserturi, în general). Dar acesta va face obiectul unui paragraf detaliat,
puţin mai departe.
Când veţi fi în Faza I, adică aceea în care trebuie să fiţi
foarte fermi, poate că o să vă fie greu să luaţi masa în familie sau cu
prietenii, fără să beţi o picătură de vin. Pentru că, dacă anunţaţi din capul
locului că nu beţi, ceilalţi pot fi jenaţi.
Sfatul meu este acesta: lăsaţi să vi se umple paharul şi luaţi-l
în mână la fel de des ca şi atunci când aţi bea normal. Înmuiaţi-vă buzele, în
loc să beţi.
Am practicat această metodă mai multe săptămâni şi vă rog să mă
credeţi că nimeni nu a observat că nu beam nimic.
În acelaşi mod, nimeni nu a remarcat vreodată că nu mâncăm nici
o fărâmitură de pâine. Pentru a da această iluzie, îmi încep întotdeauna bucata
de pâine, dar rămâne ruptă, pe masă. Niciodată nu m-am “atins” de ea s-o
mănânc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu