PIERDEREA ÎN GREUTATE
Faza I a metodei noastre nu este, în mod obligatoriu, cea mai
dificilă, pentru că, în general, va fi de ajuns să suprimaţi total doar unele
lucruri. Dar, pentru a reuşi cu adevărat, va trebui, totuşi, să vă însuşiţi
perfect elementele de bază ale
sistemului.
Dacă ar fi să mă încred în experienţa mea, tocmai la acest nivel
se înregistrează unele rateuri.
Departe de mine ideea de a mă îndoi de capacităţile
dumneavoastră intelectuale de a asimila un nou concept. Dar, în cazul de faţă,
trebuie să eliminăm mai întâi ideile moştenite, care sunt cu mult mai
înrădăcinate în subconştientul nostru, cu cât ele sunt în de aproape legate de
“cultura” noastră. Ideile destul de simple expuse aici – al căror fundament
ştiinţific este opera unor medici şi a unor cercetători[1] –
nu au ieşit, din păcate, dintre pereţii unor cabinete. Nu trebuie deci să
contaţi pe cei din anturajul dumneavoastră să va sprijine în ceea ce veţi
întreprinde.
Va trebui, de exemplu, să înţelegeţi că, dacă luaţi o masă
proteino-lipidică (compusă din carne sau peşte cu legume), veţi putea să
mâncaţi, dacă doriţi smântână[2]
fără a abuza şi fără nici un prejudiciu pentru noile reguli alimentare pe care
le respectaţi.
În schimb, daca vreţi să mâncaţi brânză de vaci în cursul unei
mese pe bază de glucide, singura brânză care vă este îngăduită este cea cu 0%
materii grase.
Iata, mai jos, un fel de ghid pentru punerea în practică a Fazei
I.
Micul dejun nr. 1:
Este un mic dejun glucidic.
–
Un fruct
(mâncat cu minimum 20 de minute înaintea restului de alimente)
–
cereale prelucrate (fulgi)
–
pâinea neagră sau
integrală
–
brânză de vaci cu
0% materii grase
–
cafea
decofeinizată sau ceai slab
–
lapte degresat
–
îndulcitor
sintetic (la nevoie).
Caracteristica acestui mic dejun este faptul că este alcatuit pe
bază de glucide bune, ceea ce înseamnă o eliberare de glucoză moderată şi, mai
ales, absenţa oricărui lipid.
Prin urmare, el cuprinde succesiv:
UN FRUCT: Acesta
poate fi de orice fel. Personal, aş recomanda mai degrabă o portocală, două
mandarine sau un kiwi, deoarece, pe nemâncate, absorbţia vitaminei C este
foarte eficace.
Dacă vreţi un măr, mâncaţi-l foarte încet, cu coajă.
Banana, prea bogată în glucide, nu ne interesează.
Respectaţi cu stricteţe cele 20 de minute sau mai mult de la
ingerarea – pe nemâncate – a acestui fruct şi până la începutul micului dejun
propriu-zis. Recomandarea mea este să mâncaţi fructul la sculare, apoi să vă
faceţi toaleta şi să nu luaţi micul dejun decât după ce v-aţi îmbrăcat, ceea ce
vă va lua, chiar dacă sunteţi foarte rapizi, cel puţin o jumătate de oră.
A mânca un fruct la micul dejun, în Faza I nu este o obligaţie
şi nici o condiţie de reuşită. Este opţional. Dacă nu mâncaţi niciodată fructe,
ceea ce este regretabil la urma urmei, nu le mâncaţi sistematic, doar pentru că
le menţionez aici. În schimb, pentru cei care mănâncă fructe în fiecare zi şi
care ar fi foarte frustraţi dacă ar fi lipsiţi complet de ele, am indicat, mai
sus, că dimineaţa, pe nemâncate, este unul dintre rarele momente permise când
le pot mânca. De altfel, puteţi, dacă doriţi, să luaţi un mic dejun compus
exclusiv din fructe. Dacă alegeţi micul dejun nr. 2, care este
proteino-lipidic, nu veţi putea mânca fructul decât dacă respectaţi intervalul
de cel puţin o oră.
PÂINEA NEAGRĂ:
Cumpăraţi de la brutărie pâine neagră. În general, se găseşte peste tot, dar
este făcută mai mult sau mai puţin bine, pentru că, deseori, este produsă
dintr-un amestec de sortimente de făină, în care făina completă nu reprezintă
decât 25-30%. Pentru a-i recunoaşte calitatea, asiguraţi-vă că textura ei este
relativ grosieră. Feriţi-vă de pâinea neagră care nu are decât numele şi
culoarea acesteia. Ideal este să consumaţi pâine neagră “integral”, adică având
toate componentele bobului de grâu (100% din fibrele lui), ceea ce face din
această o glucidă bună, cu indice glicemic foarte scăzut. Pâinea germană sau
suedeză are, în general, aceste caracteristici, dar trebuie să fiţi atenţi,
căci i se adaugă deseori zahăr sau grăsimi.
Pâinea neagră se îmbibă mai rapid cu lichidele din stomac. Deci
veţi avea mai repede senzaţia de saţietate. Pentru că noi nu vom măsura
niciodată cantitatea, aş fi tentat să vă spun că puteţi mânca tot ce doriţi. În
realitate, m-aş mulţumi să spun, în privinţa pâinii: mâncaţi-o ,,raţional”.
Puteţi consuma, de asemenea, chifle prăjite (deseori de
provenienţă suedeză), ca si crakeri fabricaţi din făină necernută. Există mai
multe mărci, dar este important – înainte de a alege una – să o verificaţi
bine, ca să nu conţină zahăr sau grăsimi.
La fel, dacă luaţi pesmeţi, nu-i alegeţi decât pe cei care sunt
făcuţi din făină necernută, în mod integral, şi care nu conţin nici zahăr, nici
grăsimi, lucru deosebit de rar.
Dar ce veţi pune pe pâine? În Faza I este, cu adevărat exclus să
puneţi unt sau margarină, spre deosebire de ceea ce veţi putea face în Faza II.
Exclus, totodată, să puneţi miere sau dulceaţă. Mierea şi dulceaţa sunt glucide
rele, cu o foarte mare concentraţie de zahăr. De aceea, trebuie eliminate cu desăvârşire.
Prin urmare, vă propun să puneţi brânză de vaci cu 0% materii
grase, pe felia de pâine. Dacă amestecul vi se pare cam fad, puteţi presăra pe
deasupra un îndulcitor – dar puteţi decât foarte puţin, deoarece puterea sa de
a îndulci este foarte ridicată – sau, dacă preferaţi, sare.
Dar puteţi să alegeţi şi fulgii de cereale, pentru micul dejun.
Pentru aceasta, ar trebui să-i preferaţi pe cei grosieri, care
nu conţin nici un adaos indezirabil, ca zahărul, grăsimile, caramelul, mierea.
Verificaţi bine compoziţia, care trebuie să fie menţionată pe cutie. Va trebui,
în orice caz, să excludeţi tot ceea ce este produs pe bază de orez şi porumb.
CAFEAUA DECOFEINIZATĂ SAU
CEAIUL SLAB[3]: Nu voi mai reveni aici
asupra necesităţii imperative de a nu bea cafea tare. În schimb, dacă aveţi o
cafea slabă, merge. Dar, dacă v-aţi putea obişnui cu cafea decofeinizată,
amestecată, eventual, cu cicoare (,,este excelentă pentru sănătatea
dumneavoastră”) ar fi şi mai bine. Dacă beţi ceai, nu-l faceţi prea tare. Şi
ceaiul conţine cofeină.
LAPTELE DEGRESAT:
Dacă puneţi lapte în cafea sau în ceai, folosiţi numai lapte degresat. Chiar şi
laptele semi-gras este interzis, pentru că are, în conţinut, lipide. Cel mai
bine este să luaţi lapte degresat-praf, pentru că puteţi realiza, în acest mod,
un amestec mai concentrat.
Bineînţeles că nu veţi mânca zahăr obişnuit (deja vi l-aţi
alungat complet din minte). Folosiţi zaharina.
Micul dejun nr. 2
Micul dejun nr. 2, din Faza I, este sărat (proteino-lipidic),
adică nu va conţine nici un fel de glucide, fie ele “bune” sau ,,rele”. Este
cel pe care vi-l recomand când sunteţi la hotel, deoarece nr. 1 nu este
întotdeauna uşor de luat în exterior.[4]
Prin urmare, micul dejun nr. 2 conţine, la alegere:
–
ouă
–
şuncă şi/sau
jambon, cârnaţi
–
brânză
–
cafea
decofeinizată, cafea slabă sau ceai slab
–
smântână sau
lapte (de preferinţă smântână)
–
zaharină (la
nevoie).
Acesta este, întrucâtva, un mic dejun anglo-saxon, cu singura
diferenţă că nu are nici pâine prăjită,
nici fulgi de cereale, nici dulceaţă şi bineînţeles, nici zahăr.
Excluderea oricăror glucide din acest mic dejun este capitală.
Prânzul, luat acasă sau în oraş, va fi întotdeauna
proteino-lipidic, ceea ce nu înseamnă că trebuie să conţină o mare cantitate de
grăsimi (vezi capitolul II, asupra lipidelor “bune” şi “rele”).Vă voi da însă
câteva exemple, pentru ca să fiu sigur că, nu veţi face nici o greşeală.
Vă recomand să consultaţi, mai ales, lista glucidelor (vezi
Anexa nr. 1) şi s-o copiaţi, ca s-o aveţi mereu la dumneavoastră. Dar o s-o
învăţaţi repede pe dinafară.
Meniul tip pentru prânz
va fi următorul
–
crudităţi
–
peşte şi/sau came
–
legumele permise (vezi lista)
–
salată
–
brânză
–
băutură: apă neacidulată.
Antreuri
Sunt permise toate salatele, cu condiţia ca printre componentele
sale să nu fie glucide. Este, în special, cazul salatei “à la Nisa”.
De aceea, asiguraţi-vă, înainte de a comanda un fel de mâncare,
că nu conţine nici cartofi, nici porumb, nici morcovi, nici sfeclă.
Evitaţi, totodată (numai în Faza I), alimentele
glucido-lipidice, cum sunt nucile. Daca sunteţi la restaurant, nu comandaţi
salată cu nuci, ci mai degrabă, o salată cu slăninuţa. Totuşi, fiţi atenţi: va
trebui să precizaţi foarte bine, în momentul când faceţi comanda: salata să nu
aibă crutoane, pentru că, de multe ori, bucătarii au suprătoarea manie de a le
adăuga.
Fiţi vigilenţi! Nu începeţi prin a tolera aceste “mici greşeli”
care sunt, de fapt, enorme, dacă aveţi în vedere obiectivul urmărit. Arătaţi-vă
exigenţi în faţa chelnerilor. Dacă aţi precizat “fără crutoane” sau ,,fără
porumb”, nu le acceptaţi ,,de data asta”, numai pentru că au mulţi oameni de servit.
Dacă doriţi ca şeful de sală sau chelnerul să vă ia în serios,
trebuie să fiţi convingători, insistând asupra faptului că este absolut exclus să acceptaţi chiar şi cea mai mică urmă din ceea
ce nu doriţi, în felul care vi se va servi
În ceea ce mă priveşte, am găsit că cel mai bun mod de a mă face
respectat pe acest plan este să spun că sunt alergic. Şi merge de fiecare dată.
Atâta timp cât veţi găsi în salată fasole verde, praz, anghinare, varză,
conopidă, roşii, andive, sparanghel, ciuperci, ridichi, brânză sau mezeluri,
mâncaţi cât vreţi. Veţi exclude din această listă salata de sfeclă roşie,
deoarece conţine zahăr, precum şi morcovii.
Cât despre ouă, nu există – după cum ştiţi – nici o restricţie,
chiar dacă au maioneză.[5]
Ei, da! Maioneza şi smântâna sunt permise la mesele proteino-lipidice. Dar nu
este nici un motiv să faceţi din asta o orgie. Dacă vă place maioneza, mâncaţi
în mod normal. Dar ar fi mai bine s-o evitaţi, în cazul în care aveţi tendinţa
la hipercolesterol (vezi capitolele II şi VIII).
Puteţi lua, ca antreuri, şi ton, sardele în ulei, crab,
langustine, somon afumat sau marmat. Evitaţi, totuşi, în Faza I, stridiile,
scoicile Saint Jacques sau pateul de ficat de gâscă. Acestea conţin o cantitate
de glucide şi, astfel, riscă să vă întârzie rezultatele fără a le compromite.
Nu vă fie teamă însă, în Faza II
le veţi putea mânca după cum doriţi.
Felul principal va putea fi compus, în special din carne sau
peşte. Nu exista nici o restricţie în acest domeniu – poate doar în privinţa preparării
– deşi ar fi de dorit să preferaţi peştele.
Carnea şi peştele nu vor
fi preparate pané. Pesmetul face parte dintre glucide. Peştele nu va fi dat
prin făină. Feriţi-vă de limba-de-mare “meuniere”. Comandaţi întotdeauna
peştele la grătar. Evitaţi, de
asemenea, grăsimile pentru prăjit, “saturate” de căldură, nu întotdeauna uşor
de digerat, şi periculoase din cauza colesterolului.
Atenţie la sosuri! Daca
sunteţi adepţii “noii bucătării”, sosurile sunt, în general, foarte uşoare, în
măsura în care nu conţin făină. În majoritatea cazurilor, sosul este rezultat
prin combinarea cu o smântână având conţinutul de grăsimi foarte redus.
Când mâncaţi carne, puteţi să luaţi, eventual, un sos bearnez[6],
dacă vă place şi nu aveţi probleme de colesterol. Dar evitaţi muştarul, în Faza I. Acesta este făcut cu făină extrasă
din planta cu acelaşi nume şi este o glucidă. În cantitate mică nu deranjează
prea mult. De aceea, îl reintroducem în Faza II.
În ceea ce priveşte garniturile, veţi alege cu prioritate
legumele bogate în fibre. De la roşii la dovlecei, trecând prin fasole verde,
vinete sau conopida, aveţi de unde alege. Consultaţi lista din anexă, pentru ca
să le cunoaşteţi pe toate, deoarece sunt numeroase.
Aşa cum v-am recomandat mai înainte, dacă nu găsiţi altceva la
restaurant, mâncaţi pur şi simplu salată verde, fetică, salată creaţă, cicoare
sau păpădie. Şi o puteţi mânca atât cât doriţi, ca antreu, fel principal,
precum şi înainte sau o dată cu brânza.
Brânza
De acum, trebuie să va obişnuiţi să mâncaţi brânza fără pâine. Nu este deloc imposibil şi
veţi vedea, după aceea, că o savuraţi mai bine. De altfel, o veţi aprecia cu
atât mai mult, cu cât veţi putea – în
curând – să o însoţiţi şi cu puţin vin.
În orice caz, oamenii bine crescuţi mănâncă brânza exclusiv cu
cuţitul şi cu furculiţa. De aceea, nu mai este loc şi pentru pâine ca suport.
Dacă, totuşi, vă deranjează prea mult, încercaţi să mâncaţi brânza cu salată.
lată şi o altă tehnică: întrebuinţaţi caşcavalul ca suport pentru alte
brânzeturi.
În Faza I, vă vor fi permise aproape toate brânzeturile. Totuşi
veţi fi rezervaţi în privinţa brânzei de Cantal[7],
ca şi a brânzeturilor de capră, care conţin o cantitate mică de glucide. Este
mai bine să le evitaţi în perioada de început.
Deserturile
Unele deserturi pot fi preparate cu zaharină în măsura în care
prepararea nu implică mult timp de coacere sau fierbere – de exemplu, tarta cu cremă englezească[8]
sau laptele de pasăre.
Băuturile
Am spus deja că, în Faza I,
trebuie să evitaţi orice băutură alcoolică, inclusiv vinul. Deci beţi apă, ceai
rusesc sau ceai de plante, dacă vă place. Dar evitaţi apele gazoase, pentru că
vă umflă şi vă perturbă digestia.
Oricum vă recomand să nu beţi decât foarte puţin în timpul
mesei, deoarece riscaţi să vă “înecaţi” sucurile gastrice şi să vă deranjaţi
digestia. Dacă, totuşi, trebuie s-o faceţi, începeţi numai după a doua jumătate
a mesei. Nu beţi din momentul în care vă aşezaţi
să mâncaţi. Acesta este un obicei dăunător, pe care îl au prea mulţi semeni ai noştri. Şi este responsabil
pentru o parte dintre tulburările de metabolism ce se reflectă asupra
digestiei. Beţi mai bine între mese
(minimum un litru de apă).
Dacă mergeţi la mese festive, în Faza I, vă reamintesc că trebuie să vă sustrageţi de la consumarea
băuturilor-aperitiv alcoolice. Luaţi un suc de roşii. Dacă nu aveţi încotro,
acceptaţi o băutură alcoolică (un kir[9],
de exemplu, pregătit pentru toată lumea), primiţi-o, dar nu o beţi. Muiaţi-vă
din când în când buzele, pentru a “participa”, dar nu o consumaţi. Apoi, o
puteţi “face uitată” pe undeva, într-un moment în care nimeni nu bagă de seamă.
În anumite împrejurări, poate o să fie mai greu să vă debarasaţi de ea. Atunci,
daţi dovadă de imaginaţie. Puneţi paharul la îndemâna amatorilor de băutură, care se aranjează ei, cumva, să ia “din
neatenţie” paharul altora, mai ales dacă este plin: Dacă această | specie nu
mai există în anturajul dumneavoastră apropiat –
ceea ce m-ar mira – atunci vă rămâne
posibilitatea ghiveciului de flori, a frapierei de şampanie, a ferestrei, dacă
este vară, sau chiuvetei.
Dacă sunteţi în Faza I şi vă aflaţi la o recepţie, iată câteva
sfaturi:
Acceptaţi paharul de şampanie care vi se pune în mâna. Ţineţi-l
în mână o bucată de vreme. Muiaţi-vă buzele în el, din când în când, dacă aveţi siguranţa că nu-l veţi bea.
Apoi, puneţi-l, cu discreţie, jos.
Mâncarea servită la o recepţie constituie, în schimb, o
adevărată problemă. Dar nu există problemă fără soluţie.
Este exclus să mâncaţi sandvişuri, oricât ar fi ele de mici. Dar
ce se află pus pe pâine este foarte bun pentru dumneavoastră: o felie de somon,
salam, o rondelă de ou, sparanghel etc. Dacă sunteţi destul de isteţ ca să
separaţi partea de deasupra de suportul de pâine, bravo vouă! Dar la recepţii
există întotdeauna lucruri conforme cu regimul nostru alimentar.
Căutaţi brânza!
întotdeauna veţi găsi şi brânză sub o formă sau alta. Mai ales în cubuleţe
mici. Căutaţi şi cârnăciorul! Aş fi
foarte surprins să nu fie. Cârnăciorii mici, pentru cocktail, sunt mereu
prezenţi la ceremonii. Profitaţi ca să mâncaţi câţi doriţi, în măsura în care
sunteţi convinşi că nu conţin făină. Însă atenţie
la muştar!
Dacă veţi considera că faceţi parte dintre oamenii care nu
rezistă în faţa mâncărurilor expuse, dacă vă temeţi că veţi ceda, inevitabil,
pentru că nu vă puteţi domina atunci când vă este foame, iată o soluţie:
înainte de a merge la recepţie, ronţăiţi ceva permis, că să vă asiguraţi
stomacul.
Pe la jumătatea secolului XIX, stră-străbunicul meu, care avea
şase copii. era invitat, o dată pe an, împreună cu familia, să ia masa la
directorul companiei la care lucra. Stră-străbunica mea, după cum mi s-a
povestit, avea mare grijă să le dea copiilor să mănânce, în prealabil, o supă
foarte deasă. Cu burta bine “pusă la cale”, încântătorii copilaşi arătau un
entuziasm mai puţin excesiv în faţa mâncărurilor grozave, pe care nu le aveau
niciodată acasă. Astfel că stră-străbunicii mei au dobândit repede reputaţia de
a avea nişte copii extrem de bine educaţi.
Dacă vă este teamă că nu veţi rezista, mâncaţi, înainte de a
merge la recepţie, 1-2 ouă tari sau o
bucată de brânză. De altfel, obişnuiţi-vă să aveţi întotdeauna la dumneavoastră
bucăţele de brânză “Babybel” sau “Vache qui rit”.[10]
Dacă aveţi “un mic gol” m stomac, în orice moment al zilei,
puteţi să uzaţi şi chiar să abuzaţi de acest subterfugiu. În general, în aceste
momente puteţi mânca orice, de pe lista alimentelor permise. Atenţie doar să nu ingeraţi prea multe lipide, după ce
aţi luat o masă glucidică. De exemplu, nu mâncaţi o bucată de brânză la ora 9 dimineaţa, dacă aţi luat micul dejun la ora 8.
În ipoteza că veţi fi
invitaţi acasă la prieteni, situaţia va fi –
prin definiţie – mai dificilă, în
măsura în care posibilitatea de manevră vă va fi considerabil redusă.
Să examinăm situaţia sub toate unghiurile. Poate că aceşti
prieteni sunt oameni pe care îi cunoaşteţi bine. Poate sunt chiar membri ai
familiei dumneavoastră. Atunci, profitaţi de libertatea raporturilor cu ei şi “vindeţi-le pontul” în mod discret.
Întrebaţi-i dinainte ce va fi de mâncare şi nu vă fie teamă să le daţi
sugestii.
În ipoteza că sunteţi foarte puţin intimi cu gazdele, va trebui
să reflectaţi şi să improvizaţi. Dacă invitaţia are un caracter “excepţional”,
nivelul mâncărurilor va fi pe măsură. De aceea, aş fi foarte surprins să vi se
servească orez, paste sau cartofi.
Dacă este pateu de ficat de gâsca, mâncaţi-l, cu toate că nu
este recomandat în Faza I ca aliment pe care să-l mănânci în voie. Dar o dată,
din când în când, nu are nici o importanţă. Totuşi, pentru Dumnezeu, nu mâncaţi şi pâinea prăjită cu care a fost
servit: Nimeni nu vă obligă. Nici măcar buna creştere.
Dacă vi se oferă un minunat sufleu de brânză, mâncaţi-l, aşa cum
face toată lumea, deşi conţine făină. Dar nu vă lăsaţi duşi de val, sub pretext
că “merge”. Şi nu vă agravaţi situaţia acceptând să luaţi de trei ori.
Dacă aveţi ca antreu im pateu în aluat, mâncaţi doar miezul,
care este – în general – proteino-lipidic
şi lăsaţi restul, discret, pe marginea farfuriei. Când nu sunteţi m compania
unor persoane apropiate, nimeni nu va face impoliteţea să vă spună: “ia uite,
ai lăsat ce era mai bun!” Chiar dacă îşi pune întrebări în sinea ei, stăpâna
casei se va abţine să întrebe “de ce nu ţi-a plăcut cojiţa?”
În ceea ce priveşte felul principal, cred că nu veţi avea nici o
problemă, deoarece garniturile sunt, de obicei, la discreţie. Puteţi lua,
simbolic. puţin orez sau paste, dar nimeni nu vă obligă să le mâncaţi.
Dacă, după aceea, continuaşi să muriţi de foame, scoateţi-vă
pârleala cu salată şi, mai ales, cu brânză. Dacă mâncaţi multă brânză, stăpâna
casei va aprecia faptul şi vă va ierta mai uşor pentru că i-aţi lăsat deoparte
coaja pateului. Un platou cu brânzeturi este frumos când este bine garnisit cu
o rnare varietate de sorturi. De obicei, invitaţii nu prea iau din ele
deoarece, după toată pâinea pe care au mâncat-o, nu mai au loc şi pentru
brânză. Prin urmare, onoraţi platoul!
Evident că momentul critic este cel al desertului, fiindcă este
întotdeauna greu sa spui “nu, mulţumesc, nu doresc”. Atunci, insistaţi să nu vi
se dea decât o bucăţică mică de tot
şi faceţi ca cei cărora nu le mai este foame: lăsaţi-o, în bună parte, în
farfurie.
În sfârşit, aşteptaţi cât mai mult, până când veţi începe să
beţi. Mai întâi, beţi vinul roşu, în special cu brânză.
Dar, dacă situaţia a fost mai rea decât v-aţi aşteptat, dacă nu aţi putut absolut deloc să aveţi imaginaţie în
faţa agresiunii glucidelor rele, şi asta chiar la mijlocul Fazei I, nu vă
rămâne decât să fiţi mai vigilenţi, pe viitor, în aplicarea noilor
dumneavoastră principii alimentare.
Trebuie să ştiţi că, în Faza I,
sunteţi încă foarte sensibili la glucoză. Metoda de faţă vizează ridicarea
pragului dumneavoastră de toleranţă, dar atât timp cât acesta nu a atins
nivelul bun, sensibilitatea la glucoză vă rămâne mare.
Şi este absolut evident că, dacă aduceţi în organism – de azi pe mâine – o mare cantitate de glucide rele, după ce fusese privat de ele
câtva timp, acesta o să le asimileze cu mare bucurie. Şi veţi capitaliza,
într-o singură seară, toate grăsimile de rezervă pe care le-aţi pierdut într-o
săptămână sau două.
Cu cât veţi fi mai avansaţi în Faza I (care trebuie să se întindă pe
2-3 luni), cu atât recâştigarea în greutate va fi mai puţin
catastrofală.
În schimb, dacă faceţi “un mare exces”, la 2-3 săptămâni după ce aţi început Faza I, riscaţi să reveniţi subit la un nivel
foarte apropiat celui la care vă aflaţi la început. Acest fapt vă poate
descuraja complet. Totuşi, spuneţi-vă, ca şi în alte împrejurări, că o bătălie pierdută nu vă compromite şansele de
a câştiga războiul.
Cina va fi ori proteino-Iipidică ori pe bază de “glucide bune”.
Cina nr. 1:
Dacă este proteino-lipidică, cina va semăna, ca o soră, cu
prânzul. Diferenţa rezultă din faptul că, în majoritatea cazurilor, această
masă este luată acasă. Şi, acasă, alegerea este întotdeauna mai limitată. Dar
dacă aţi ştiut să vă convingeţi familia şi să daţi recomandaţiile care vă
convin, nu ar trebui să întâmpinaţi nici o dificultate. Idealul ar fi să
începeţi masa de seară supă deasă. În ea veţi putea pune napi, praz, ţelină,
varză etc. Va fi compusă, în exclusivitate, din legumele din Anexa nr. 1. Atenţie, există riscul ca bucătăreasa să
fie tentată să pună şi cartofi. Căci, pentru ea, supa de legume fără cartofi nu
este posibilă. Cartoful are, într-adevăr, capacitatea de a “lega” supa. Dar
acest rol poate fi jucat şi de ţelină. Există şi un alt mijloc de a lega o supă
de legume: adăugaţi un gălbenuş sau câteva ciuperci pasate cu mixerul şi
transformate în piureu.
Pentru a îmbunătăţi gustul supei de legume, puteţi să-i
adăugaţi, în momentul m care o serviţi la masă, o bucăţică de unt cât o nucă
sau o linguriţă de smântână, bineînţeles, dacă nu trebuie să vă supravegheaţi
cu stricteţe colesterolul.
Dacă doriţi, puteţi mânca la cina orice fel de carne.
Recomandarea făcută persoanelor vârstnice, de a nu consuma carne seara, rezultă din faptul că eliminarea toxinelor
din carne se face mai dificil atunci când, în cursul aceleiaşi mese, s-au
ingerat şi glucide. Digestia şi, ca urmare, somnul riscă să fie, astfel,
perturbate.
La tineri, toxinele, mobilizate cu concursul glucidelor, se
evaluează mai uşor, datorită activităţii fizice. Iată un motiv suplimentar
pentru ca sedentarul care sunteţi, cu siguranţa, să nu amestecaţi glucidele cu
carnea, chiar dacă aveţi puţine kilograme de pierdut!
În afară de carne, exista ouăle, care se pot prepara
în diverse moduri. Mâncaţi omlete cu salată. Sunt delicioase!
Totuşi, seara preferaţi peştele, este mai uşor şi vă protejează
pe plan vascular.
La capitolul brânzeturi, pe lângă faptul că nu aveţi restricţii, profitaţi că sunteţi acasă şi
mâncaţi iaurt[11]. Acesta este excelent
pentru digestie, deoarece conţine elemente ce reconstituie-flora intestinală.
Dar fiţi atenţi! Nu mâncaţi decât iaurturi bune, fără arome sau fructe.
Verificaţi ca fermentul lactic să fie natural. Veţi fi sigur că nu vă înşelaţi
dacă veţi cumpăra iaurt de fermă sau cu standard înalt.
Dacă luaţi masa acasă, profitaţi, în orice caz, pentru a mânca
lucruri permise, simple, şi care vă plac, ca rasolul. Mâncaţi lucruri pe care
nu le veţi găsi niciodată la restaurant, ca anghinarea fiartă. Este delicioasă,
plină de vitamine şi de săruri minerale, are multe fibre ceea ce vă ajută mult
m privinţa tranzitului intestinal şi scade glicemia. Nu uitaţi, mai ales, să
mâncaţi legume: roşii, spanac, andive, vinete, conopidă, praz, dovlecei,
ciuperci.
Cina nr. 2:
Cina nr. 2 va fi
glucidică.
În afară de elementele care vă sunt interzise în toate cazurile
(zahărul, cartofii etc.), va trebui să evitaţi, cu stricteţe, să mâncaţi lipide la o masă glucidică.
Fără lipide înseamnă fără carne, peşte, ulei, unt, ouă, brânză
(cu excepţia brânzei de vaci cu 0%
grăsimi, cum este aceea pe care o mâncaţi la micul dejun).
Rămân, prin urmare, toate legumele verzi şi orezul neprelucrat,
fasolea şi lintea. Dar, atenţie, fără unt, margarină, ulei sau alte grăsimi
animale. Am putea include în această listă pastele făcute din făină necernută,
numai că sunt greu de găsit. Dacă, totuşi, aveţi şansa de a le fi obţinut, va
trebui neapărat să le verificaţi, ca să nu conţină, sub nici un motiv, materii
grase. Când le veţi mânca fără unt şi fără brânză, veţi evita jalea care v-ar
cuprinde încurajându-vă cu un sos de busuioc sau de roşii, ambele recomandate
la orezul neprelucrat (vezi orezul, la Capitolul IV, despre făinoase).
Pentru a încheia, iată o idee pentru cina nr. 2:
–
Supă de legume
(fără unt sau smântână)
–
orez neprelucrat
cu sos tomat
–
salată
–
brânză de vaci cu 0% grăsimi.
V-am dat ca exemplu această masă glucidică pentru a fi cât mai
exhaustiv posibil. Îl recomand numai
exclusiviştilor, care sunt siguri că nu vor face nici o greşeală. Pentru că,
dacă faceţi cea mai mică eroare, totul va fi compromis.
Vă recomand, prin urmare, să luaţi la cină, ca şi la prânz, o
masă proteino-Iipidică pe bază de ouă, carne fără grăsime – ca pasărea sau peştele – însoţită de
numeroasele legume permise.
Vi se întâmpla uneori, cu siguranţă, din diverse motive, să
nu aveţi timp să mâncaţi. În general,
există tendinţa de a sări peste masa de prânz şi – pentru a vă simplifica viaţa – din două una: ori renunţaţi la masă ori vă
mulţumiţi să înfulecaţi repede un sandviş.
Nu săriţi niciodată peste
vreo masă. Este una dintre regulile de aur ale dieteticii. La limită,
mâncaţi de 4-5 ori pe zi, dacă vă face plăcere, dar nu renunţaţi niciodată la
una dintre cele trei mese principale. Este cea mai gravă eroare pe care o
puteţi face. Este cel mai bun mijloc de a vă destabiliza întregul metabolism.
Interziceţi-vă această practica şi blamaţi-i pe toţi cei care o adoptă. Dacă
procedaţi în acest fel, organismul dumneavoastră se va găsi în situaţia
câinelui hrănit în mod neregulat care îşi face rezerve, de cum găseşte ceva de
ros.
În stadiul la care ne aflăm, sunt convins că aţi izgonit
definitiv din minte ideea sandvişului cu unt şi şuncă, mâncat în localul
dumneavoastră preferat, sau a chiflei infame cu “burger” tocat. În încheierea
cărţii de faţă vă voi spune tot răul pe care îl cred despre groaznicele
obişnuinţe alimentare care ne vin direct din ţara pe care o considerăm cea mai
civilizată din lume, cu toate că admiraţia şi stima pe care ni le insuflă sunt
în anumite privinţe (care nu au nimic de-a face cu gastronomia sau dietetica)
pe deplin îndreptăţite. Prin ce vom înlocui toate astea? După tot ce aţi
învăţat până acum, este de ajuns doar puţină imaginaţie.
Iată, la grămadă, tot ce puteţi cumpăra pentru a lua comod o “gustărică”
la locul de muncă sau în timpul unei călătorii, oricare ar fi condiţiile:
–
şuncă de Praga,
întotdeauna tăiată în felii foarte subţiri, care
pot fi mâncate cu mâna;
–
ouă tari: le
puteţi cere şi în localuri;
–
roşii: dacă
aveţi grijă să aveţi în permanenţă la îndemână nişte şerveţele, roşia este
ideală. Poate fi mâncată, efectiv, ca un fruct;
–
brânzeturi:
toate merg, dar – pentru că trebuie să fim, înainte de toate, practici – voi exclude din oficiu
brânzeturile de tip camembert, ale căror manifestări de simpatie riscă să nu
fie deloc
apreciate de vecinii apropiaţi, mai ales dacă sunteţi în tren. Alegeţi, dintre
ele, tipul “Babybel” sau “Vache qui rit”.
Dar dacă sunteţi absolut lipsit de merinde, puteţi, aşa cum
v-am mai semnalat, să luaţi o gustare alcătuită numai din fructe. Mâncaţi cât
doriţi, până vă săturaţi. Necazul, în privinţa fructelor, este că sunt digerate
rapid.
De aceea, după vreo două ore, vă puteţi pomeni cu o ,,fomică” pe
care o veţi potoli uşor, cu ajutorul unui măr, de exemplu. Chiar şi în cazuri
limită, nu recurgeţi niciodată la glucidele rele cum sunt prăjiturile uscate,
care vă sunt interzise, sau, şi mai puţin, la napolitane ori altele asemenea,
ca să vă taie foamea.
Ajungem, acum, la sfârşitul Fazei
I.
Dacă înainte de a adopta aceste principii alimentare mâncaţi
zahăr în mod normal sau eraţi un mare amator de dulciuri şi prăjituri, veţi
putea slăbi 2-3 kg încă din prima
săptămână. În nici un caz să nu vă opriţi în acest moment, deoarece veţi avea
toate şansele să puneţi la loc, în două zile, tot ceea ce aţi pierdut în opt.
După această primă perioadă, slăbirea va deveni mai progresivă şi,
în măsura în care veţi aplica cu
scrupulozitate recomandările mele, pierderea în greutate va fi neregulată.
Această pierdere în greutate ar trebui deci să aibă un ritm
susţinut, deşi se face în mod absolut individual, aşa după cum am precizat mai înainte.
Experienţa arată că rezultatele se obţin mai uşor la bărbaţi
decât la femei, cu excepţia, poate, a hiperanxioşilor sau a celor care fac
tratamente medicamentoase deosebite (unele medicamente favorizează efectiv
creşterea în greutate). Femeile însă reţin mult mai multă apă (în momentul
ciclului sau ca reacţie la stres şi la problemele afective), ceea ce poate
infirma calculele, pentru o scurtă perioadă. Dar asta nu înseamnă că nu vor
obţine rezultate la fel de bune, ci dimpotrivă.
S-a remarcat că unii subiecţi de sex feminin aveau, câteodată,
mai multe dificultăţi decât alţii, în obţinerea rezultatelor.
Au fost identificate patru cauze posibile:
–
anxietatea, care stimulează într-un mod anormal
secreţia de insulină;
–
dereglările hormonale din momentul adolescenţei sau al
menopauzei;
–
problemele tiroidiene, destul de rare, de altfel;
–
o anumită formă de rezistenţă, proprie organismului
feminin respectiv, manifestată cel puţin
la început şi explicată prin multiplele privaţiuni la care a fost supus, ca
urmare a regimurilor hipocalorice abuzive şi succesive.
Dacă înainte aţi avut unele probleme în privinţa procentului de
colesterol, de acum nu mai aveţi nici cel mal mic motiv de teamă. Pentru că, în
măsura în care aţi ştiut să vă gestionaţi cu inteligenţă consumul de lipide, în
foarte scurt timp ar trebui să vă debarasaţi de această grijă.
Fugiţi de grăsimi, nu mâncaţi prea gras şi, mai ales, evitaţi
grăsimile saturate care vă măresc colesterolul; alegeţi grăsimile care scad
colesterolul rău, făcându-l să crească pe cel bun.
Aceste noţiuni au fost definitiv admise de către toţi
specialiştii din lume, iar numărul de publicaţii ştiinţifice din acest domeniu
este impresionant (vezi Capitolul VIII
asupra hipercolesterolului).
Deşi este improbabil, s-ar putea ca medicul dumneavoastră să nu
fie cu totul de acord în privinţa acestei noi abordări a problemei, care nu
corespunde cu ceea ce a fost învăţat el. Evoluţia mentalităţilor se face, în
acest domeniu, ca şi în multe altele, cu o anumită încetineală, chiar şi atunci când se înfăţişează fapte ştiinţifice
irefutabile.
În mod normal, dacă respectaţi regulile Fazei I, este imposibil să nu obţineţi rezultate. Dacă lucrurile stau
altfel sau dacă slăbirea se obţine după o perioadă anormal de lungă, înseamnă
că există un lucru pe care nu l-aţi îndeplinit corect.
De fapt, ar trebui să faceţi, câtva timp, o listă exhaustivă cu tot ceea ce mâncaţi de dimineaţă şi până
seara. În lumina acestei cărţi, veţi
găsi, cu siguranţă, ceea ce nu merge.
S-ar putea, de exemplu, să consumaţi prea mult iaurt sau prea
multă brânză de vaci normală (glucido-lipidică) ori să mâncaţi cu regularitate
supe care, după spusele celor din familie, nu conţin decât legume “permise”,
ca: roşii, măcriş, praz etc. Fiţi mai circumspecţi şi verificaţi sursa. Aţi putea,
de exemplu, descoperi că faimoasele supe sunt din pachet sau din cutie. Or,
dacă sunteţi atenţi la compoziţia înscrisă obligatoriu pe ambalaj, veţi remarca
uimiţi că, pe lângă legumele permise, există şi glucide rele, sub formă de
amidon, zaharuri, dextroză, precum şi agenţi de îngroşare sau coloranţi.
Prin urmare, fiţi grijulii! Chiar dacă aceste principii
alimentare nu sunt greu de pus în practică, ele cer – cel puţin în primă fază – unele
eforturi şi, hai să recunoaştem, unele sacrificii. Dar nu le compromiteţi
prosteşte.
Atenţie! Dacă ţineţi, în prezent, un regim hipocaloric, nu
treceţi brusc la aplicarea acestei metode. Organismul dumneavoastră se află
într-o perioadă de frustrare, iar o cantitate mai mare de hrană, survenită
brutal, l-ar putea determina să-şi facă rezerve. Veţi risca să luaţi 2-3 kg, înainte de a slăbi. Pentru a evita
aceste kilograme inutile, începeţi să aplicaţi metoda socotind caloriile timp
de câteva zile, în continuare şi mărind
progresiv raţia cu câte 100 de calorii pe
zi.
Întrebarea legitimă care se pune, fără îndoială, o dată ajunşi
la sfârşitul acestui capitol este:
Cât timp trebuie să stai în Faza
I?
Cu riscul de a vă face să zâmbiţi, voi răspunde cu o formulă
dragă unuia dintre marii noştri comici, astăzi dispărut: “câtva timp!”. Pentru
că aceasta depinde de un mare număr de parametri.
Am putea răspunde că faza I
trebuie să dureze atât cât este nevoie pentru a scăpa de excesul ponderal,
ştiind că progresia slăbirii se face, în general, după criterii individuale.
Dar am putea enunţa, ca regulă, că sfârşitul fazei I corespunde momentului
în care aţi atins greutatea ideală. Şi, pentru a o calcula, este de ajuns să
citiţi Capitolul XIII.
În loc să vorbim de
greutatea ideală, ar trebui să vorbim, mai curând, de greutatea de formă sau de
echilibru, o noţiune foarte individuală, ce corespunde atingerii unui prag
dincolo de care organismul însuşi decide să
nu mai slăbească, stabilizându-se.
Dacă aveţi de slăbit 10-15
kg, Faza I ar putea dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
Dacă nu aveţi de pierdut decât
4-5, puteţi fi tentat s-o scurtaţi, de îndată ce v-aţi atins obiectivul.
Or, vă reamintesc că scopul Fazei
I, în afară de a va scăpa de kilogramele în exces este, în special,
acela de a odihni pancreasul, pentru a-i permite să-şi ridice pragul de
toleranţa la glucoză.
În consecinţă, dacă scurtaţi prematur Faza I, riscaţi – cu toate că eventualele kilograme
au dispărut – să nu-i fi acordat pancreasului timpul necesar pentru a-şi
recăpăta sănătatea.
În ipoteza că nu aţi avea de slăbit şi că aţi aplica metoda
numai pentru a redobândi o vitalitate fizică şi intelectuală mai mare, problema
ar fi, desigur, aceeaşi. Aveţi interesul să prelungiţi cât mai mult posibil
faza I, pentru a vă reechilibra în mod
definitiv toate funcţiile metabolice şi digestive.
În realitate, problema duratei fazei I nu ar trebui pusă, deoarece trecerea în faza II nu se va face de
azi pe mâine, ci progresiv.
Şi, apoi, veţi constata că faza I
nu vă supune deloc la constrângeri, pentru că nu face obiectul unor privaţiuni.
De
altfel, veţi vedea că vă veţi simţi atât de bine în cursul ei, încât o să vă
vină greu s-o părăsiţi.
[1] Vezi bibliografia.
[2] Acest fapt fiind valabil
doar în ipoteza că aveţi un colesterol normal (vezi capitolele II şi VIII), o
smântână mai slabă e permisă. (n.a.)
[3] Dacă doriţi să beţi cacao,
asiguraţi-vă ca aceasta să nu conţină zahăr.
[4] În ipoteza că aveţi
hipercolesterol, acest mic dejun nu vă este recomandat. Pentru cei care nu au
astfel de probleme, este necesar să-şi echilibreze bine consumul de lipide
(vezi cap. II şi VIII). (n.a.)
[5] Dacă este maioneză din tub
sau din borcan, verificaţi-i compoziţia. Probabilitatea de a conţine zahăr,
glucoză sau făină este foarte mare. (n.a.)
[6] Verificaţi-i compoziţia.
Dacă sunteţi la restaurant, există şansa ca sosul să fie natural, fără zahăr
ori alt adaus nedorit. (n.a.) / Sos
bearnez, adică sos de ouă cu unt topit. (n.tr.)
[7] Cantal, sort de brânză cu
pastă dură, obţinută din lapte de vacă, numită astfel după locul de origine
(Cantal, din provincia Auvergne). (n.tr.)
[8] Crema englezească este o
cremă de bază, fiartă în bain marie, parfumată cu fructe. (n.tr.)
[9] Kir, amestec de lichior de
coacăze cu vin sau cu şampanie (n.tr.).
[10] Încă o dată, aceste
recomandări sunt valabile doar pentru cei ce nu au probleme de colesterol. Cine
are hipercolesterol, ar face bine să mănânce fibre (mere sau kiwi). (n.a.)
[11] Iaurtul este, totuşi, un
amestec glucido-lipidic. De aceea, nu se recomandă să mâncaţi mai mult de unul
la o masă. (n.a.)
[12] Nu se recomandă în caz de
hipercolesterol. În locul lor puteţi mânca peşte sau crab. (n.a.)"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu