Am văzut deja că metabolismul este procesul de transformare a
alimentelor în elemente vitale pentru corpul uman. Când vorbim, de exemplu,
despre metabolismul lipidelor, prin aceasta înţelegem procesul de transformare
a grăsimilor.
Scopul principal al cărţii de faţă este, în realitate, studierea
metabolismului glucidelor şi a consecinţelor acestuia.
Am văzut, în capitolele precedente, că insulina (hormonul
secretat de pancreas) joacă un rol determinant în metabolizarea glucidelor.
Funcţia de bază a insulinei este, de fapt, aceea de a funcţiona asupra glucozei
din sânge, astfel încât s-o facă să penetreze în celule, asigurând, în acest
mod, formarea glicogenului din muşchi şi din ficat şi, uneori, depunerea de
grăsimi de rezervă.
Insulina goneşte deci glucoza (zahărul) din sânge, ceea ce are
ca efect scăderea procentului de zahăr conţinut de acesta (glicemie).
Dacă pancreasul produce o cantitate de insulină prea mare şi pe
care o eliberează prea des, deci dacă aceasta este, de fapt, disproporţionată
în raport cu glucoza pe care o are de metabolizat, procentul de zahăr din sânge
va scădea la un nivel anormal de mic. În
acest caz, ne aflăm în stare de hipoglicemie.
Prin urmare, hipoglicemia nu este datorată întotdeauna unei
carenţe de zahăr în alimentaţie, ci unei prea mari secreţii de insulină (hiperinsulinism), urmare a unui abuz anterior
de zahăr.
Dacă, de exemplu, vă simţiţi dintr-o dată obosiţi, pe la ora 11 dimineaţa, aceasta arată, în majoritatea
cazurilor, că procentul de zahăr din sângele dumneavoastră este mai mic decât
normal. Vă aflaţi în stare de hipoglicemie.
Dacă ingeraţi o glucidă rea, sub forma unui fursec sau a unor
dulciuri oarecare, aceasta va fi transformată foarte repede în glucoză.
Prezenţa glucozei în sânge va face să crească procentul de zahăr şi veţi simţi, efectiv, o anumită
ameliorare. Dar glucoza din sânge va declanşa automat o secreţie de insulină,
care o va face să dispară, restituindu-ne hipoglicemia cu un procent de zahăr
şi mai scăzut decât la început. Acesta este, de fapt, fenomenul care va
declanşa cursul vicios ce duce negreşit la abuzuri.
Un mare număr de oameni de ştiinţă explică, de altfel,
alcoolismul ca fiind consecinţa unei hipoglicemii cronice. De îndată ce
alcoolicului îi scade procentul de zahăr din sânge, acesta se simte rău şi este încercat de dorinţa de a bea.
Alcoolul este foarte repede transformat în glucoză, procentul de zahăr din
sânge se măreşte, iar băutorul simte o mare uşurare. Din nefericire, senzaţia
de bine va dispărea foarte rapid, căci insulina va face să scadă şi mai mult
procentul de zahăr din sânge.
La câteva minute după ce şi-a terminat primul pahar, alcoolicul resimte o nevoie şi mai mare de a bea altul,
pentru a face să dispară – din nefericire, pentru un timp prea scurt – efectele
insuportabile ale hipoglicemiei. Astfel, înţelegem mai bine fenomenul de
“lipsă”.
Adolescenţii, mari consumatori ai băuturilor foarte dulci, au o
curbă glicemică a cărei configuraţie seamănă cu dinţii de ferăstrău, aproape ca
la alcoolici. De aceea – medicii
americani au constatat acest fapt – situaţia
respectivă îi predispune pe tineri la alcoolismul care bântuie, de altfel, din
ce în ce mai mult în campusurile universitare. Organismul lor este, întrucâtva,
pregătit şi aproape programat pentru a trece de la băuturile răcoritoare la
alcool. Acesta este un motiv în plus pentru a atrage atenţia părinţilor asupra
riscurilor potenţiale ale abuzului de glucide rele.
Simptomele de hipoglicemie sunt următoarele:
–
oboseală bruscă,
–
iritabilitate,
–
nervozitate,
–
agresivitate,
–
nerăbdare,
–
nelinişte,
–
căscat, lipsă de concentrare,
–
dureri de cap,
–
transpiraţie excesivă,
–
palme umede,
–
randament şcolar scăzut
–
tulburări digestive,
–
greţuri,
–
dificultăţi în exprimare.
Lista nu este exhaustivă şi, totuşi, este impresionantă. Dar a
fi în stare de hipoglicemie nu înseamnă că ai toate aceste simptome. Şi nu
înseamnă nici că aceste simptome apar în mod permanent. Unele sunt foarte
efemere şi pot dispărea după ce mănânci ceva. Aţi observat, de exemplu, că
unele persoane devin treptat nervoase, instabile, chiar agresive, pe măsură ce
se apropie ora la care iau masa.
Printre aceste simptome este unul, totuşi, mai frecvent decât,
celelalte, pe care l-aţi remarcat, probabil, chiar la dumneavoastră şi la cei
din jur: este oboseala.
O caracteristică a epocii noastre este, într-adevăr,
generalizarea oboselii.
Cu cât dorm, se distrează şi au mai mult timp liber, cu atât
oamenii sunt mai obosiţi. Dimineaţa, când se scoală, sunt deja “istoviţi”, la
sfârşitul dimineţii, nu mai pot să reziste. În primele ore ale după-amiezii
dorm cu capul pe birou. Este oboseala bruscă de după masa de prânz. La
sfârşitul zilei de lucru, îşi epuizează ultimele resurse pentru a se întoarce
acasă. Se târăsc, literalmente. Seara nu fac nimic, moţăie în faţa
televizorului. Noaptea, îşi caută somnul. Când l-au găsit, a venit timpul să se
scoale şi un nou ciclu reîncepe. Atunci, învinovăţesc stresul vieţii moderne,
zgomotul, transportul, poluarea, lipsa de magneziu, iar pentru a lupta
împotriva acestui fenomen, nu ştiu ce să facă altceva decât să bea cafea tare,
să ia vitamine şi săruri minerale sau să facă yoga. În majoritatea cazurilor, oboseala este o problemă de
glicemie şi de dezechilibru alimentar.
Procentul de zahăr din sângele contemporanilor noştri este, în
mod cronic, anormal de scăzut. Iar această situaţie este consecinţă directă a
unei alimentaţii excesiv de bogate în glucide rele. Prea mult zahăr, prea multe
băuturi dulci, prea multă pâine albă, prea mulţi cartofi, paste, orez alb şi
biscuiţi care generează o secreţie excesivă de insulină.
Mult timp a existat convingerea că numai subiecţii care au
tendinţa de a se îngrăşa cu uşurinţă pot fi hipoglicemici. Dar studii recente
efectuate în special în Statele Unite, au arătat
– în ultimii 10 ani – că şi foarte
mulţi oameni slabi sunt afectaţi de hipoglicemie, din cauza consumului excesiv
de zahăr şi de glucide rele. Diferenţa dintre cele două categorii se află la
nivelul metabolismului: primii se îngraşă, pe când cei din urmă nu: Totuşi, în
ceea ce priveşte procentul de zahăr din sânge, fenomenul şi consecinţele sale
sunt aceleaşi.
Studiile pun în evidenţă şi faptul că femeile sunt deosebit de
sensibile la variaţiile glicemice. Se crede că aceasta ar fi o explicaţie
pentru frecventele lor schimbări de dispoziţie. În orice caz, s-a dovedit că
depresiile post-natale sunt o consecinţă directă a stării hipoglicemice legate
de naştere.
Dacă veţi pune cu seriozitate în practică metoda prezentată în
capitolul precedent, veţi putea constata rapid, în afară de pierderea în
greutate, şi alte consecinţe pozitive. Veţi
regăsi, efectiv, mai multă bucurie de a trăi, mai mult optimism şi vitalitate.
Dacă aveaţi stări de oboseală bruscă, nu le veţi mai avea. Veţi fi ca noi, din
punct de vedere fizic şi mental.
Suprimând consumul de zahăr şi limitându-l pe cel de glucide
rele, deci suprimând orice secreţie excesivă de insulină, procentul de zahăr
din sânge se fixează la nivelul său ideal. Organismul
îşi regăseşte treptat instinctul de a fabrica el însuşi zahărul de care are
nevoie, din grăsimile de rezervă. Numai cu această singură condiţie
procentul optim este asigurat.
După opinia medicilor şi a oamenilor de ştiinţă cu care am
colaborat, hipoglicemia este una dintre afecţiunile cele mai prost diagnosticate. Căci simptomele sunt atât de
numeroase şi variate, încât medicii generalişti nu o admit decât foarte rar.
Unul dintre motive ar fi, se pare, o proastă informaţie asupra subiectului, de
care învăţământul medical se ocupă doar câteva ore, în toţi anii de studiu.
Dar cel mai bun mod de a şti dacă sunteţi sau nu hipoglicemici
este de a pune în practică regulile alimentare enunţate în capitolul precedent. La mai puţin de o săptămână după ce
aţi început, veţi constata, cu entuziasm o fenomenală ameliorare a “formei”.
Veţi descoperi “această vitalitate pe care o aveaţi în dumneavoastră” şi care –
în ciuda consumului de apă minerală medicinală –
nu s-a exteriorizat până acum.
De multe ori, oboseala inexplicabilă îşi poate găsi originea în
carenţa de vitamine, săruri minerale şi oligo-elemente. Adepţii regimurilor
hipocalorice sunt lipsiţi de aceste elemente, datorită cantităţilor mici de
alimente ingerate. Fenomenul este accentuat şi de faptul că solul, prea
solicitat, este sărăcit de aceste substanţe.
De aceea, pentru a fi în formă, trebuie să mâncaţi fructe,
legume, cereale neprelucrate, pâine integrală şi să consumaţi uleiuri vegetale
în cantitate mică.
Astfel, veţi avea asigurată raţia corectată de micronutrimente,
ceea ce vă garantează o funcţionare optimă a organismului."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu