Este aproape o banalitate să spui că trăim într-o civilizaţie a
contradicţiilor.
În fiecare zi omul îşi demonstrează geniul în domeniul
ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi suntem convinÅŸi că acest geniu – dacă de el este vorba, nu are
limită, într-atât de mult şi-a demonstrat puterea de câteva decenii încoace.
Dar această evoluţie ştiinţifică fulgerătoare nu se produce în
mod uniform, deoarece există multe domenii unde mentalitatea omului se opune
oricărei forme de progres sau – ÅŸi mai rău – uneori are tendinÅ£a de a regresa.
Nutriţia este, din nefericire, una dintre aceste discipline
rămase în urmă, unde mai domneşte şi o totală anarhie. Fiecare consideră că are
dreptul de a spune ceva şi toată lumea se îndeamnă să spună ce dă Dumnezeu.
Şi aşa vor rămâne lucrurile, atât timp cât problema va fi
deschisă, iar soluţia definitivă nu va fi acceptată de toţi.
Adevărul în privinţa nutriţiei este cunoscut totuşi, dar el
rămâne privilegiul câtorva oameni de ştiinţă şi membri foarte specializaţi ai
corpului medical. Adevărul ÅŸtiinÅ£ific este ascuns – din rutină ÅŸi din ultra-conservatorism
– de către cea mai mare parte a pseudo-profesioniÅŸtilor în dietetică.
E greu să accepţi aceasta realitate, deoarece ea se bazează pe
patru criterii ce se opun credinţelor tradiţionale şi zdruncină de-a dreptul
ideile moÅŸtenite ÅŸi practicile curente ce decurg din ele. Aceste patru criterii
sunt următoarele:
1. – Teoria caloriilor
este falsă. Aceasta constituie o ipoteză fără fundament ştiinţific,
iluzorie în măsura în care adoptarea regimurilor hipocalorice duce întotdeauna
la eÅŸecuri.
2. – Proastele obiÅŸnuinÅ£e
alimentare şi, în special, excesiva rafinare a unor alimente, precum şi
natura lor îndoielnică, stau la originea dereglării metabolismului
contemporanilor noştri. De aceea trebuie să învăţăm să alegem bine în privinţa
glucidelor.
3. – De asemenea, este foarte important să deosebim grăsimile
binefăcătoare de grăsimile dăunătoare, alegându-le pe cele bune.
4. – Trebuie sa ne
îmbogăţim alimentaţia cu fibrele pe care le conţin mai ales fructele,
legumele verzi, legumele uscate şi pâinea integrală.
"Secretele
nutriţiei" constituie, întrucâtva, adevărul în această problemă,
esenţialul a ceea ce trebuie să ştim despre un subiect a cărui importanţă este
mai mare decât ne imaginăm. Căci aceste taine îi privesc nu numai pe aceia care
vor sa slăbească ori să-ÅŸi stabilizeze greutatea – fără constrângeri ÅŸi
privaÅ£iuni – ci ÅŸi pe aceia care vor să-ÅŸi regăsească vitalitatea fizică ÅŸi
intelectuala optimă.
ÃŽngrăşarea – ÅŸi ca urmare obezitatea – este un fenomen social.
Este, întrucâtva, sub-produsul civilizaţiei.
Daca observăm ce se petrece în societăţile primitive, putem
constata că, în general, această problemă nu există.
De asemenea, obezitatea este inexistentă la regnul animal, cel
puţin la speciile care trăiesc în mediul lor natural, numai animalele
domesticite de om cunosc această suferinţă.
Paradoxal, tocmai în societăţile cele mai evoluate se întâlneşte
cel mai des excesul ponderal. Se pare că acesta este corolarul nivelului de
viaţă. De altfel, fenomenul a fost constatat de-a lungul întregului curs al
istoriei.
Cu unele excepţii, cei mai graşi indivizi se găseau întotdeauna
la categoriile sociale cele mai bogate.
Deseori, excesul de greutate era considerat ca o virtute. Era
simbolul reuşitei sociale, dar şi al sănătăţii înfloritoare.
Nu se spunea gras şi sănătos?
Astăzi mentalităţile au evoluat, deoarece – în afara faptului că
s-au modificat canoanele de frumuseÅ£e – oamenii au devenit conÅŸtienÅ£i de
neajunsurile greutăţii prea mari.
Obezitatea este considerată un pericol, deoarece se ştie că
reprezintă un mare factor de risc pentru sănătate.
Dacă analizăm problema obezităţii în lume, suntem obligaţi să
constatăm că în Statele Unite, cea mai bogata ţară din lume, este cea mai
catastrofală situaţie.
Or, dacă luăm în consideraţie modul de hrană al americanilor,
este uşor să deducem că tocmai proastele obişnuinţe alimentare stau la baza
obezităţii lor. Iar această realitate se înrăutăţeşte pe zi ce trece.
Contrariu a ceea ce lasă să se înţeleagă unii practicieni,
obezitatea nu este o fatalitate ÅŸi, chiar daca originile sale sunt – în
majoritatea cazurilor – ereditare, nu este mai puÅ£in adevărat că ele sunt
consecinţa relelor obişnuinţe alimentare.
A aborda acest subiect lăsând în urmă aspectul esenţial al
problemei, înseamnă a ne ocupa numai de simptome (greutatea), neglijând cauza.
Eşecul dieteticii tradiţionale se datorează tocmai acestei abordări trunchiate.
În loc să căutăm să scăpăm de simptome, prin intermediul unor regimuri de
înfometare, am face mai bine să analizăm de ce ne îngrăşam. În loc să adoptăm
prosteşte liste de meniuri gata făcute, numărând caloriile sau cântărind
alimentele, mai bine am încerca să înţelegem cum ne funcţionează organismul şi
în ce fel va putea el să asimileze diferitele categorii de alimente.
Slăbirea şi stabilizarea greutăţii trec, după părerea mea,
printr-o fază educativă obligatorie şi, înainte de a începe punerea în practică
a metodei descrise în aceasta carte, eu vă propun să străbateţi trei etape,
care constituie o adevărată conştientizare a principiilor ei.
Mai întâi, conştientizarea jalnicelor obişnuinţe alimentare
dobândite în câteva decenii, asociate cu rafinarea excesivă a unor alimente,
care stau la originea destabilizării progresive a metabolismului nostru.
Această situaţie este cea care duce, în consecinţa, la obezitate şi boală.
Apoi, o conştientizare a modului în care ne funcţionează corpul.
Trebuie să învăţăm efectiv cum ne funcţionează metabolismul, ca şi sistemul
digestiv.
În sfârşit, o conştientizare a naturii alimentelor, a proprietăţilor
lor ÅŸi a familiei din care acestea fac parte.
În acest fel, vom putea construi concret o dietetică
inteligentă, pe baza căreia ne vom asuma responsabilitatea propriului corp şi
vom realiza nu numai controlul alimentaţiei, ci şi echilibrul ponderal.
Iată ce va invit să descoperiţi în capitolele care urmează."
Spor
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu