Mi-am dat seama ca nu am cum sa termin totul intr-un articol, asa ca revin cu povestiri despre Madeira
In afara de cele mentionate in articolul 1 Jacobs te trimite din nou in vacanta, sau cum am ajuns noi in Madeira - 1 , ar mai fi cate ceva de spus si despre ceramica lor. Pe pereti, in bai, pe jos, pe case au diverse fresce din ceramica, povestiri intregi create din placi de ceramica. O frumusete:
Au pe toate colturile insulei plantat cate ceva, nu au lasat nici un loc nemuncit, fara sa produca. Este uimitor cum ei au facut un intreg univers pe o bucata de piatra iesita din ocean si cum noi, cu atata pamant la dispozitie, il lasam sa il cumpere altii, sa il munceasca altii, sa se bucure de el altcineva. La noi nu se mai munceste, doar se asteapta, ce? Nu stiu, dar in Madeira se munceste fiecare pietricica si ies din ele lucruri minunate.
Au gradini cu plante care incanta ochiul si sufletul.
La ei in aeroport sunt reclame cu locurile pe care le poti vedea, cu bauturile pe care le poti bea, cu locurile in care sa mergi si te intampina toata lumea cu bucurie. La noi in aeroport erau afise cu drepturile cumparatorului, anunturi din alea cu bonul fiscal si toate aceste lucruri care te submineaza ca popor, care arata celor care vin ca daca ei nu isi cer drepturile tu nu le dai, doar ii furi, nu le dai bon , esti pus doar sa jecmanesti.
La ei taxiurile te duc si daca vrei pana la urmatoarea intersectie. Nu te jecmaneste nimeni daca vrei sa mergi pana in celalat colt al insulei sau pe cel mai inalt varf. Cand vrei sa cobori, te opreste taximetristul si coboara el si iti deschide usa. Cand am chemat la noi taxi in aeroport, a scris pe biletel ca stam trei minute si am stat mai mult decat atat, nu am cronometrat, Pe bord taximetristul este obligat sa iti afiseze hartia aia cu bonul fiscal, in loc sa afiseze ofertele lor cum erau in Madeira. Acolo puteai cu 20 euro sa inchiriezi un taxi pt o ora, de exemplu, si asa mai departe. Parca la noi, totul este facut sa arate lumii ca furam, ca nu avem nici cea mai mica demnitate, ca suntem obligati la civilizatie si noi nu o vrem, vezi aceste anunturi cu bonul fiscal. Pana acum nu le-am vazut asa, acum venind de afara m-au durut. Cam asa simti cand te intorci acasa si vezi ce e la tine, fata de ce este la altii.
Acolo nu se fumeaza decat afara, in locuri special amenajate. Lumea alearga seara pe malul oceanului fara sa ii fie teama ca se ia careva de ei sau ii la la misto, fiecare isi vede de treaba lui, nu a altuia, si toti alearga. Te saluta omul pe strada, pe faleza, in cladiri, oricare trece pe langa tine, nu in aglomeratii ca na, chiar nu ai cum sa te saluti cu totii, dar unde este lume mai putina, omul care trece pe langa tine iti zambeste si iti spune buna ziua, cam cum se mai facea pe la noi pe carari de munte.
Toti isi valorifica micile lor minunatii date de natura sau facute de mana omului, se fac excursii si sunt ridicate in slavi peste tot. La noi nu se vede nimic, nicaieri. Obiectivele noastre turistice sunt lasate sa cada dintr-un interes sau altul.
Foarte deconcentrant mai este, la noi de exp ca nu avem euro, este f simplu sa folosesti afara euro, pentru un strain care vine la noi, daca m-as pune in locul lui, ar fi aiurea sa trebuiasca sa schimb in lei etc, etc.
La ei, peste tot, toate informatiile, totul este in portugheza si in engleza sa inteleaga tot omul. Nu ai cum sa te ratacesti, sunt harti peste tot, statii de autobuz cu harti si marcat locul in care te aflii, la tot pasul.
La noi, ne certam sa fie placutele in limba maghiara, sa nu mai zic ca indicatoare si alte informatii lipsesc si in limba romana, daramite sa mai fie si in engleza.
La ei la piata iti dau fructele sa le gusti sa vezi cum iti plac, nu ca la noi la piata care se uita urat la tine daca atingi o rosie.
Au flori peste tot, pe strazi, pe canale, pe ziduri, totul este un amestec de culoare si mirosuri de flori
Singura data cand a fost galagie in aceasta excursie si o galagie deranjanta ca altfel nu as spune despre ea, a fost in avion de la Lisabona spre Bucuresti si era facuta evident de un roman. Pur si simplu simtea el nevoia sa isi exprime diverse idei, proaste evident, in gura mare. Si era un roman tanar, dus de compania la care el lucreaza, in Lisabona, probabil pentru cursuri sau specializari, un mic grupulet de circa 4-5 persoane. Bani dati degeaba, sunt sigura ca asupra acelui grup nici un curs nu va avea decat efectul de a ne face de ras pe noi in afara tarii. Baieti tineri, repet, corporatisti, care merg pe bani dati de firma si nu isi dau seama de valoarea lor sau a lucrurilor pe care le fac si care aici acasa, probabil se dau mari si tari la ce smecheri sunt ei cau au fost in Lisabona. Pacat, pacat de ei si de noi.
Am plecat cu Madeira in suflet si nu o sa iasa de acolo prea curand. Civilizatia este in fiecare dintre noi, avem oameni buni care pot face schimbari in tara, dar fiecare din noi trebuie sa facem schimbarile acasa, la locul de munca, pe strada. Nimic nu este usor, dar daca vrem, nu trebuie sa schimbam guverne, se vor schimba singure daca nu or sa mai aiba pe cine sa calce in picioare.
Pentru noi, pentru parintii si copii nostri, ne suntem datori sa incercam sa schimbam totul, incepand cu primul "buna ziua".
Am ajuns acasa si ne astepta mama cu oala de sarmale si mamaliguta :). Traditional romanesc, bun si din mosi stramosi lasat.
Am reusit sa culeg o reteta doua din Maderia, si o sa le fac in Bucataria mea si o sa vi le arat si voua.
Va doresc si voua sa traiti ce am trait noi si sa faceti viata sa fie minunata, sa o gustati din plin:).
Pofta buna!
